Bancorex – o istorie a devalizarii sistemului bancar romanesc, condusa de securisti. Dosarul devalizarii Bancorex-campionii creditelor nereturnate la Bancorex-oameni de ,,afaceri de succes azi”-George Constantin Paunescu (media,real estate), Liviu Tudor-devalizatorul bancii Unirea, asociatul lui Iacobov si al economatelor lui Nastase- azi Genesis Property (regele imobiliarelor), Dorin Iacob-devoaleaza culisele statului paralel la Realitatea, Catalin Botezatu-specialist in chiloti cu diamante, prezentator media ,,celebru”…Bancorex-operatiune specifica securistilor si politicienilor de duzina pentru care nimeni nu a platit aproape nimic…

Istoric

A fost înființată în anul 1968. Conform unor informații, niciodată recunoscute oficial, printre primii săi acționari s-au numărat și anumiți capi ai mafiei italiene din anturajul lui Licio Gelli, aflați în legatură cu gruparea Propaganda Due. Timp de peste două decenii, prin intermediul BRCE s-au derulat cele mai multe operațiuni comerciale speciale efectuate de regimul comunist. După 1989 s-a aflat că majoritatea tranzacțiilor s-au derulat prin intermediul unor întreprinderi de comerț exterior în cadrul cărora erau angajați ofițeri de securitate ai Direcției de Informații Externe (DIE). Valuta provenită din OV (operațiunile valutare), dar și din comisioanele aferente acelor tranzacții era depusă în conturi secrete deschise pe numele unor ofițeri DIE. După 1990, Bancorex și-a păstrat statutul de bancă specializată în tranzacții financiare externe, fiind considerată un fel de „regină” a băncilor din România. Sloganul ei publicitar era „O bancă pentru mileniul trei”, iar, la un moment dat, toate marile afaceri din România postdecembristă s-au derulat prin conturile Bancorex.

La data de 27 iunie 1999, Agenția de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) a preluat dosarele cu credite neperformante de la Bancorex, în număr de 1.022.

Datornici cu epoleti

Multi dintre patronii firmelor care au luat credite preferentiale de la Bancorex, fara sa mai returneze milioanele de dolari, sunt legati de serviciile de informatii. Se disting indivizii implicati in afacerea „Jimbolia”, prin care s-a incalcat embargoul impus de ONU asupra Iugoslaviei in anii ‘90.

Contrabanda cu carburanti s-a derulat sub protectia SRI, in perioada in care seful institutiei era Virgil Magureanu. Patru dintre firmele implicate in trafic au primit credite astronomice de la Bancorex, pentru a cumpara combustibili de la rafinariile ploiestene: Tracia International SA – 12.544.140 USD, Silvesta SRL – 21.109.369 USD, General Trading&Investments Co SA (GTI) – 22.148.708 USD si Sibco LTP Impex SRL – 7.703.674 USD.

Silvesta SRL a fost infiintata de Ioan Silvestru si Ilie Stanciu, fosti ofiteri de securitate. In acte, firma Sibco este stapanita de acelasi Ilie Stanciu, dar si de Constantin Bostina, ministru al industriilor in timpul lui Ceausescu.

La randul sau, GTI este controlata de Teodor Vostinaru, un afacerist cercetat penal pentru evaziune fiscala. Vostinaru a fost asociat in GTI cu fostul sef SIPA, Marian Ureche, securist dovedit ca a facut politie politica.

Tracia International este controlata de Petru Neidoni si Constantin Grigoriu. De-a lungul timpului, s-a vehiculat ca firmele traficante de petrol si datornice la Bancorex erau, de fapt, paravanele SRI.

Amicii lui Magureanu si Florin Calinescu

Dorin Iacob, fostul sef de cabinet al lui Virgil Magureanu a fost implicat in spolierea Bancorex. Firma sa, Bel Ami Invest SA, a obtinut un credit de 493.164 dolari. Ulterior, societatea lui Iacob a intrat in faliment fara ca statul sa execute firma pentru recuperarea datoriei.

Iacob a parasit SRI impreuna cu Magureanu, urmandu-l pe acesta in politica. Cei doi au infiintat un partid de buzunar, care a fuzionat cu PD-ul condus de Traian Basescu.

Alt datornic este Viorel Muresan, partener de afaceri cu vedeta TV, Florin Calinescu. Societatea Viorex International SRL, primul producator autohton de blugi – stapanita de Muresan -, figureaza in evidentele AVAS cu un credit nerambursat de 205.757 dolari.

Pe acelasi tipic, firma lui Muresan a intrat in faliment, lasand statul cu buzele umflate, insa nu inainte de a-si muta activitatea de baza pe alta companie, impreuna cu activele. In 2002, Viorel Muresan l-a cooptat si pe Florin Calinescu in afacerea cu blugi.

1 – Situatia debitorilor preluati de la Banca Română de Comerţ Exterior BANCOREX SA ce figurează la data de 02.10.2006 cu obligaţii de plată către AVAS 

 2 -Anexa  nr  2  –  Lista  persoanelor care  au  beneficiat  de  credite  preferentiale de  la

Bancorex

Sefii Bancorex

Dan Pascari– angajat al Bancii Romane de Comert Exterior in 1973, a devenit presedinte in 1992.

Florin Ionescu – 1997- martie 1998. A declarat un profit de peste 600 de miliarde de lei

Razvan Temesan – presedinte al bancii in perioada 1993-1997. Este acuzat ca pe vremea lui au fost acordate majoritatea creditelor neperformante.

Vlad Soare – martie 1998- martie 1999. Face rectificare de bilant si dezvaluie ca activele bancii erau de fapt negative.

Nicolae Danila, actualul presedinte al BCR, a fost numit la conducerea Bancorex in 1999, in momentul in care Bancorex a fost introdusa sub administrare speciala de BNR. Declara ca, in fiecare saptamana, banca pierdea cate 6 milioane de dolari.

Sursa: EVZ.ro

„INTEGRITATE PUBLICĂ ŞI TRANSPARENŢĂ”: DOSARUL BANCOREX

Nu a existat si nu va putea sa existe o analiza serioasa dedicata tematicii intregritatii publice din Romania anilor de dupa 1989 care sa ignore problemele grave care au existat in toti acesti ani la nivelul sistemului bancar.

Specialistii in sisteme de integritate publica au atras si atrag constant atentia ca managementul  si  politicile  financiare  intelepte  sunt  cheia  prevenirii  si  descurajarii coruptiei si a stabilirii responsabilitatilor in cazul fraudelor si al coruptiei. Daca lucrul acesta este adevarat – si este indiscutabil adevarat – rezulta ca managementul si politicile finaciar-bancare din Romania celor 17 ani de dupa 1989 au fost departe de a fi inteligente. Mai mult decat atat, date fiind toate cele care s-au intamplat in acesti ani, exista suficiente motive sa ne intrebam daca a fost doar o intamplare ca ele nu au fost inteligente.

Cu putin timp in urma, Transparency International a facut public „Indicele de Perceptie a Coruptiei 2006”. Punctajul obtinut in 2006 – 3,1 din cel maxim, de 10 – face ca Romania sa  fie  tara  care  va  adera  la  Uniunea Europeana avand  cel  mai  scazut Indice  de Perceptie a Coruptiei. Analiza TI mai spune si ca, in comparatie cu anii anteriori, perceptia asupra fenomenului coruptiei din Romania a ramas practic neschimbata. Iar aceasta reprezinta indiscutabil si o consecinta a faptului ca „subiectii intervievati” in sondajele TI au exprimat perceptia ca, in Romania, managementul si politicile financiar- bancare sunt in continuare in suferinta. Inclusiv prin aceea ca se dovedesc in continuare inapte sa stabileasca responsabilitatile pentru fraude si acte de coruptie trecute si actuale, inclusiv din sistemul bancar public.

Centrul de Resurse Juridice (CRJ) impartaseste perceptia practic generalizata ca problemele foarte serioase care au existat in anii de dupa 1989 la nivelul sistemului bancar romanesc, si care au avut consecinte importante la nivelul gestionarii resurselor financiare publice, nu au fost clarificate catusi de putin satisfacator. In fapt, nu numai ca nu au fost stabilite responsabilitatile pentru neregulile inregistrate, nu numai ca nu a fost recuperat prejudiciul cauzat bancilor cu capital public, dar a existat o permanenta si innacceptabila lipsa de transparenta, presa si opinia publica fiind sistematic impiedicate sa aiba acces la informatii care, potrivit normelor constitutionale, aveau un indiscutabil caracter public.

Desi nu au existat sondaje in acest sens, sunt suficiente date sa se creada ca, daca subiectii interviurilor TI, de exemplu (oamenii de afaceri si analistii specialisti), dar si cetatenii de rand, ar fi invitati sa numeasca un caz pe care il percep ca fiind de „mare frauda si coruptie” in anii de dupa 1989, cazul Bancorex ar fi indicat de multi dintre ei. Incepand mai ales cu anii 1993 si 1994, acest dosar s-a aflat atat in atentia presei, si prin aceasta a opiniei publice, cat si in atentia autoritatilor de control cu competente in domeniul bancar si a celor judiciare.

Recenta schimbare care a avut loc la nivelul conducerii Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS)1  a readus in atentie „dosarul Bancorex” – dintr-o perspectiva singulara, asa cum se va vedea.

1  La data de 30 octombrie 2006, Razvan Orasanu a fost inlocuit din functia de presedinte al AVAS cu Teodor Atanasiu, fost ministru al Apararii Nationale.

Remis presei „Situatia debitorilor preluati de  catre AVAS de  la  Bancorex”. In  acest context, CRJ apreciaza ca fiind utila in mai multe sensuri o prezentare cat se poate mai integrata a pricipalelor „file” ale acestui dosar. Sub aspect „metodologic” consideram ca se impune pe de o parte o prezentare a principalelor aspecte rezultate din verificarile efectuate de catre Curtea de Conturi a Romaniei precum si de catre Parchetul General cu privire la utilizarea fondurilor valutare de catre Bancorex (inclusiv a rezervei valutare existente la 31 decembrie 1989) iar pe de alta parte o sinteza a informatiilor referitoare la „datornicii Bancorex” si la „creditele preferentiale”/”creditele neperformante” acordate de catre Bancorex.

Metodologia pe care analiza de fata o propune decurge din imprejurarea ca principalele probleme la aceasta importanta banca de stat au constat pe de o parte in gestionarea propriu zisa – extrem de deficitara, inclusiv contrara in mod flagrant reglementarilor legale – a fondurilor valutare ale statului (in principal in anii 1990 si 1991), iar pe de alta parte in neregulile grave – din perioada urmatoare, pana in anul 1996 – in acordarea de credite   „preferentiale”/”neperformante”  unor   societati   comerciale,   respectiv   unor „persoane fizice”.

Pe langa ca intentioneaza sa aduca in atentia publica informatiile privitoare la „dosarul Bancorex”, intr-o formula mai completa decat oricare alta de pana in prezent, analiza CRJ isi propune sa repuna acest caz in atentia autoritatilor publice competente legal sa dispuna masurile necesare pentru ca acest dosar sa primeasca, in sfarsit, o solutionare legala si satisfacatoare in raport cu „interesul public”.

I.          Scurt istoric

 Banca Romana de Comert Exterior – Bancorex – SA a fost infiintata prin HG nr 1356 din 28  decembrie 1990 prin preluarea activului si  pasivului Bancii Romane de  Comert Exterior. Banca Romana de Comert Exterior (BRCE) fusese infiintata prin Legea nr 16/1968 „prin reorganizarea ca banca specializata a Departamentului operatiilor externe din cadrul Bancii Nationale a Republicii Socialiste Romania”. BRCE avea ca principala atributie  „realizarea  politicii  partidului  si  statului  in  domeniul  platilor,  creditarii  si controlului bancar valutar, privind operatiile cu strainatatea”. Prin HG nr 1356/1990 s-a stabilit ca una dintre functiile care nu vor mai fi indeplinite de Bancorex sa fie aceea de „administrare in numele statului a rezervelor valutare in devize convertibile si a celor provenite din acorduri de cliring si cooperare economica”.

In special in perioada 1990 – 1996, activitatea BRCE-Bancorex a facut obiectul a numeroase critici atat in cadrul unor investigatii si relatari ale presei cat si in rapoartele unor Comisii parlamentare de control   si ale Curtii de Conturi a Romaniei. Astfel, au existat numeroase date despre deprecierea continua a situatiei Bancii, in principal din cauza neregulilor in gestionarea patrimoniului acesteia, a acordarii de credite in conditii preferentiale si de nelegalitate atat unor societati comerciale cat si persoanelor fizice (in principal unor oameni politici, unor demnitari si inalti functionari publici). Informatiile privind  aceasta  situatie  au  fost  numai  in  foarte  putine  cazuri  complete  intrucat, invocandu-se in principal „secretul bancar”, conducerea BRCE-Bancorex, cea a Bancii Nationale a Romaniei (BNR) dar si alte autoritati publice au refuzat sistematic accesul la aceste informatii.

Cu toate acestea, au existat si exista date credibile,   facute publice inclusiv de catre parlamentari si membri ai Guvernului, potrivit carora pierderile inregistrate la aceasta banca de stat s-au situat – numai ca urmare a nerecuperarii creditelor „neperformante” si „preferentiale” – la circa 2 miliarde de dolari2. De asemenea din surse oficiale rezulta ca in perioada „restructurarii sistemului bancar”, ca urmare a unor asemenea „pierderi” foarte mari, cheltuielile cu ele si cu dobanzile aferente s-au situat la circa 50% din totalul cheltuielilor bugetare3 .

Din cauza degradarii continue a situatiei Bancii, in special in perioada 1990 – 1996, si a imposibilitatii evidente de a mai fi  redresata, in luna mai 1999, prin Ordonanta de Urgenta  nr  62/1999  privind  unele  masuri  de  restructurare  financiara  a  BRCE  – Bancorex, s-a decis ca „obligatiile de plata” ale acesteia sa fie preluate de catre Banca Comerciala a Romaniei (BCR) – in contul datoriei publice – urmand ca BCR sa primeasca,  „in  contrapartida,  titluri  de  stat  cu  scadenta  la  12  luni”.  S-a  decis  de asemenea ca „activele neperformante” ale Bancii sa se predea Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB, actuala AVAS). Ulterior OUG nr 62, prin OG

39/1999 s-a dispus „restructurarea” Bancorex prin „absorbirea” de catre BCR, pentru ca la  data  de  31  iulie  1999  BNR  sa  retraga  autorizatia  de  functionare  a  Bancorex (Hotararea nr 9/1999).

2 Ziarul “Cotidianul”, Comisie parlamentara de ancheta pentru Bancorex, 23 februarie 1999; Ziarul “Adevarul”, Factura curatirii sistemului bancar – 2,5 miliarde dolari, 13 octombrie 1999; Ziarul “Adevarul”, Ion Ghica, presedintele Bancii Comerciale Romane: Posibilitatea de valorificare a activelor Bancorex este aproape inexistenta, 2 decembrie 1999; Ziarul “Monitorul de Cluj”, Cât ne-a costat comanda politică în zona bancară/Bătaia de joc numită Bancorex, 11 februarie 2003.

3 Ziarul “Ziua”, BCR preia maine depozitele populatiei de la Bancorex, 13 mai 1999 prim-vicepresedinte si vicepresedinte) au fost ocupate de catre: Razvan Temesan (presedinte intre 1993 si 1997), Dan Corneliu Pascariu (presedinte intre 1992 si 1993), Vladimir Soare (presedinte intre 1998 si 1999), Constantin Teculescu, Florin Ionescu (presedinte intre 1997 si 1998), Petre Dima, Gheorghe Neagu, Alexandru Ghiba, Sergiu Cotineanu, Marinel Burduja, Filip Barbu. Din Adunarea Generala a Actionarilor, respectiv Consiliul de Administratie au mai facut parte, intre altii, pentru diferite perioade de timp: Adrian Severin, Ion Ratiu, Eugen Dijmarescu, Borbely Laszlo, Gheorghe Zaman, Radu Gratian Ghetea, Petre Dima, Ionut Costea.

La nivelul BNR, functiile cele mai importante de conducere au fost detinute de catre Mugur Isarescu – guvernator si Vladimir Soare – viceguvernator.

Parchetului General

II.1 Controale ale Curtii de Conturi

Prin Hotararea nr 25 din 15 septembrie 1993, Senatul Romaniei a decis verificarea de catre Curtea de Conturi a conturilor generale de executie a bugetelor de stat pe anii

1990 si 1991. Obiectivele verificarilor au fost stabilite prin Hotararea Senatului nr 5 din

15 februarie 1994, intre acestea numarandu-se si acela al „utilizarii fondurilor valutare din credite externe, din creante externe, export, prestari de servicii si operatiuni necomerciale, percum si a rezervei valutare existente la 31 decembrie 1989”.

Principala concluzie a verificarilor Curtii de Conturi, cuprinse in Sinteza din 11 iulie 1996 a constatarilor facute cu ocazia controalelor, a fost ca: „Din controlul efectuat au rezultat o serie de abateri grave privind administrarea si gestionarea fondurilor valutare  ale  statului,  recuperarea creantelor  externe  ale  statului,  functionarea pietei valutare, repatrierea valutei, modul de utilizare de catre agentii economici a sumelor in valuta, ceea ce a dus la epuizarea rezervelor valutare ale statului, la indatorarea externa a tarii, la un deficit accentuat al balantei de plati externe, la presiuni asupra nivelului cursului de schimb si la cresterea datoriei publice”.

In legatura cu gestionarea resurselor valutare ale statului existente la 31 decembrie

1989,  Raportul  Curtii  de  Conturi  a  retinut  ca  la  sfarsitul  anului  1989  Romania  nu inregistra datorii exteme si avea constituite fonduri ale statului in devize convertibile de

2.030 milioane de dolari SUA, din care:

– 1.106 milioane de dolari reprezentand „Fondul valutar centralizat al statului” constituit in baza Decretului nr 78/1988 al fostului Consiliu de Stat;

–  727,6 milioane de dolari inregistrati in bilantul Bancii Romane de Comert Exterior ca „Imprumuturi financiare din fondul de stat in valuta”, gestionat de Banca Nationala a Romaniei;

– 153,4 milioane dolari, disponibilitati ale fostului Oficiu Economic Central „CARPATI” care potrivit Decretului-Lege nr 30/18 ianuarie 1990 trebuiau preluate in patrimoniul statului;

–  43,0 milioane dolari inregistrati in bilantul Bancii Romane de Comert Exterior ca „Fond disponibilizat temporar de Banca Nationala a Romaniei pentru Ministerul Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale.

In legatura cu gestionarea acestor rezerve Curtea de Conturi a „constatat urmatoarele abateri:

1. BRCE a desfiintat in luna lanuarie 1990 in mod nelegal si nejustificat evidenta

„Fondului valutar centralizat al statului”, care la 31 decembrie 1989 insuma 1.106 milioane dolari SUA, fara a cere acordul BNR ca titular al acestui cont. Ca urmare, nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a acestui fond. BRCE nu a intrat in legalitate in ce priveste evidentierea si gestionarea acestui fond nici dupa aparitia Hotararii Guvemului nr 1356/28 decembrie 1990, privind transformarea acestei banci in societate bancara pe actiuni, potrivit careia avea obligatia sa asigure gestionarea si evidenta acestui fond pana la predarea lui catre agentul ce urma sa fie desemnat de Guvern.

In anul 1991, BRCE a deschis pe numele BNR contul intitulat „BNR – Fond de stat in valuta”, in care prin patru operatiuni a inregistrat plati fara documente de 906,0 milioane dolari SUA, facand datoare, in acest fel, BNR in numele statului cu suma mentionata. Pentru niciuna din aceste operatiuni nu au fost puse la dispozitie documente din care sa rezulte: obiectul platilor facute peste disponibilitatile fondului valutar al statului; data efectuarii acestora; destinatarul sumelor; cine a dispus si a aprobat plata; daca sumele in cauza reprezentau obligatii certe ale statului.

BNR,  fara  sa  verifice  realitatea  datelor  prezentate  de  BRCE  a  acceptat  sa indatoreze statul cu 888,1 milioane dolari SUA si sa plateasca pentru aceasta suma dobanda la nivel LIBOR pentru dolarul SUA+1,5%, pana la stingerea datoriei. In fapt, cele doua banci nu au dus la indeplinire obligatiile ce le reveneau din HG nr 1356/1990 si Legea nr 34/1991, cu privire la predarea, respectiv primirea si gestionarea de catre BNR a rezervelor valutare ale statului.

2. BNR a acceptat in februarie 1990 ca in contul sumei de 770,6 milioane dolari SUA din rezerva valutara a statului, pusa temporar la dispozitia BRCE (727,6 milioane dolari SUA) si Ministerului Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale (43,0 milioane dolari SUA), sa incaseze contravaloarea acestora in lei, renuntand la obligatia reintregirii rezervei.

3. Potrivit Decretului-Lege nr 30 din 18 ianuarie 1990, intregul patrimoniu  care a apartinut fostului Partid Comunist Roman, inclusiv fondurile banesti si valutare urmau sa fie trecute in proprietatea statului. Disponibilitatile valutare ale Oficiului Economic Central „CARPATI” erau in luna martie 1990, potrivit extrasului de cont, de 153,4 milioane dolari SUA. Intrucat BRCE a desfiintat evidenta fondului valutar al statului incepand cu luna ianuarie 1990, nu s-a putut verifica daca aceasta suma a fost trecuta, potrivit legii, in fondul valutar al statului, respectiv daca a fost avuta in vedere ca resursa in determinarea „golului de balanta” pretins de BRCE in suma de 888,1 milioane dolari SUA.

4.   Deficientele   grave   privind   evidentierea   rezervelor   valutare   ale   statului, constatate atat in activitatea BRCE cat si a BNR, nu au permis sa se cunoasca modul in care au fost gestionate si utilizate aceste rezerve; au dus la indatorarea statului fata de BRCE cu circa 1 miliard dolari SUA, fara sa se cunoasca in mod concret pentru ce anume si fara ca suma sa fie evidentiata ca datorie publica.

Procurorul general financiar al Curtii de Conturi a apreciat ca faptele mentionate intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, prevazuta de art. 248 din Codul Penal, sesizand Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie inca din septembrie 1994, dupa controlul efectuat la BNR, sesizare care a fost completata in luna septembrie 1995, dupa controlul efectuat la BRCE, dar care pana in preznt nu a fost solutionata”.

Ca urmare a controlului efectuat la BRCE, Curtea de Conturi a concluzionat ca „au rezultat o serie de abateri grave in administrarea si gestionarea fondurilor valutare ale statului constind in principal in favorizarea in mod evident a unor clienti prin acordarea de credite si vinzarea de valuta cu incalcarea prevederilor legale, ceea ce a avut drept consecinte diminuarea rezervelor valutare ale statului, cresterea datoriei publice si a obligatiilor bugetului de stat”.

Cateva dintre abaterile cele mai grave retinute in Raportul Curtii de Conturi sunt urmatoarele:

1. „Desi in ianuarie 1991 a deschis un cont pe numele BNR intitulat „fond de stat in valuta”, acest cont nu exprima situatia reala intrucat:

– nu a fost determinat si preluat in cont soldul fondului valutar existent la data infiintarii BRCE-SA (decembrie 1990);

–  in  anul 1991 BRCE-SA a  inregistrat in  aceste conturi plati de  circa 900  de milioane de dolari fara documente justificative, pe baza unor documente (note contabile) cu explicatii generice, semnate de fostul presedinte al Bancii precum si de alte persoane cu functii de conducere din cadrul BRCE-SA.

Pentru nici una din operatiunile mentionate nu au fost puse la dispozitie documente din care sa rezulte: obiectul platilor facute peste disponibilitatile fondului valutar al statului; data efectuarii acestora; destinatarul sumelor; cine a dispus si aprobat plata; daca sumele respective reprezentau obligatii certe ale statului.

2. Prin nesocotirea reglementarilor valutare, BRCE a vindut in 1992 unor clienii ai sai, in baza unui acord incheiat cu BNR in luna iunie 1992 suma de 158 milioane dolari SUA pentru efectuarea de plati la extern, la cursul de schimb de 226 lei/dolar in vigoare la data incheierii acordului, cu toate ca platile la extern urmau sa se efectueze ulterior. Platile nu s-au efectuat numai in iunie 1992, ci esalonat pina in luna august 1993 cind cursul de schimb a crescut pina la 817 lei/dolar, adica de aproape patru ori. Consecintele acestor operatiuni au fost urmatoarele:

a) Cresterea datoriei publice si a obligatiilor bugetului de stat prin transferul nelegal si nejustificat pe seama acestuia a influentelor nefavorabile de curs inregistrate de BNR la acest credit in valuta de 158 milioane dolari SUA.

Datorita deprecierii leului in raport cu dolarul SUA, pe perioada de la data acordarii (iunie

1992) si pina la restituirea creditului (finele anului 1994), BNR a inregistrat diferente nefavorabile de curs, care numai pe anii 1992-1993 insumeaza 171 miliarde lei, cu care este tinut dator bugetul statului (in anul 1992, cursul de schimb mediu a fost de 1 USD/308 lei, iar in anul 1993 1 USD/760 lei – nota noastra).

b) Diminuarea rezervelor valutare ale statului prin preluarea de catre BRCE, impreuna cu  BNR,  a  unor  obligatii  de  plata  in  contul  rezervelor valutare  ale statului in suma de 158 milioane dolari SUA pentu favorizarea clientilor respectivi care, potrivit Regulamentului valutar al BNR, trebuiau sa-si achite importurile din incasarile din exporturile efectuate anterior (ce insumau peste 90 milioane dolari SUA) si in completare de pe piata valutara.

Ca urmare, rambursarea catre BRCE a acestui credit la finele anului 1994 s-a efectuat de catre BNR din rezervele valutare ale statului. Din aceleasi rezerve s-au platit si dobinzi in suma de peste 10 milioane dolari, la creditul respectiv.

c) Favorizarea unor clienti care au beneficiat de avantaje substantiale prin cumpararea valutei la un curs de schimb mai mic, ceea ce a facilitat o concurenta neloiala intre importatori, intrucit ceilalti clienti au procurat valuta la un curs de pina la 2-3 ori mai mare.

Spre exemplu, 12 clienti care au cumparat 7 milioane dolari SUA la un curs de schimb mai mic decit cel oficial au beneficiat de diferente favorabile de curs in suma de 922 milioane de lei. Semnificativ este cazul societatii Astral Corporation Import- Export LTD SRL careia i s-a vindut in februarie si august 1993 suma totala de 1,3 milioane dolari SUA la cursul de 226 lei/dolar, in conditiile in care cursul oficial era de 500 si respectiv

817 lei/dolar, firma fiind favorizata in acest fel cu 638 milioane lei (circa 2,8 milioane de dolari – n.ns). Este de mentionat ca operatiunile cu firma Astral SRL s-au facut cu aprobarea presedintelui BRCE care, in ianuarie 1993, a aprobat eliberarea valutei cu toate ca firma nu avea constituit depozitul in lei aferent, asa cum a declarat in cerere, fapt cunoscut de acesta. Din controlul efectuat de organele Curtii de Conturi rezulta ca depozitul in lei respectiv a fost utilizat de firma inca din luna iulie 1992 pentru procurarea sumei de 0,9 milioane dolari SUA de la Banca Comerciala Romana, suma cu care a achitat aparatura electronica si de uz casnic din import. Prin invocarea acelorasi plati, firma a solicitat valuta si in ianuarie 1993, caracterul nereal al motivului invocat rezultind si din faptul ca din valuta obtinuta de la BRCE, suma de 0,9 milioane dolari SUA nu a fost utilizata pentru platile indicate, ci a fost transferata la banca Societe Generale de Paris – Sucursala Bucuresti, cu mentiunea „plati pentru investitii „.

Aceleiasi firme presedintele BRCE i-a aprobat in ianuarie 1994 un credit in suma de 500 milioane lei, fara avizele prevazute de normele bancare, care a fost suplimentat ulterior in aceleasi conditii pina la 1.250 milioane lei (in anul 1994, cursul valutar mediu a fost de

1USD/1655 lei – n.ns). La data scadentei (august 1994) firma avea nerambursata suma de 800 milioane lei pentru care BRCE, in loc sa execute o scrisoare de garantie din partea unei banci franceze, a acordat firmei cu aprobarea presedintelui BRCE un credit in valuta de 500 mii dolari SUA pentru stingerea datoriei in lei. Acest credit in valuta a fost acordat prin nerespectarea prevederilor Regulamentului valutar si a normelor de lucru ale bancii. Este de mentionat ca in septembrie 1994 a fost constituita societatea RA  SA  Romplast Astral Industries, la  care unul din  administratori era  presedintele BRCE. Societatea a luat fiinta prin asocierea societatilor Astral Corporation Import – Export LTD SRL cu Romplast SA.

3. BRCE, contrar prevederilor regulamentului valutar din mai 1992 care interzice acordarea de credite in lei pentru procurarea de valuta, a acordat unor clienti imprumuturi in lei in contul carora tot BRCE le-a vindut valuta, in afara pietei valutare.

Spre exemplu, societatii Elvila International SRL (apartinand omului politic si de afaceri Viorel Catarama – n.ns.) i s-au acordat in septembrie 1992 credite in suma totala de 2,8 miliarde lei cu care firma a cumparat suma de 6,6 milioane dolari SUA, in afara pietei valutare. Aceste operatiuni au fost efectuate cu aprobarea atat a fostului cat si a actualului presedinte al BRCE. Consecinta unor astfel de operatiuni consta, pe linga favorizarea evidenta a unor clienti, si in diminuarea ofertei de valuta pe piata valutara, ceea ce a dus la satisfacerea in mai mica masura a nevoilor altor clienti si la presiuni asupra nivelului cursului de schimb.

Subliniem si faptul ca prin adresa nr 746/28 decembrie 1993 conducerea BRCE a comunicat Camerei Deputatilor, la solicitarea Comisiei de analiza a activitatii BNR si bancilor comerciale, ca „BRCE nu a acordat nici un credit al carui scop sa fie in mod explicit cumpararea de valuta”, ceea ce nu corespunde situatiei reale.

4. BRCE a favorizat unii agenti economici prin acordarea de credite in lei si valuta numai pe riscul sau, fara sa solicite constituirea de garantii materiale asiguratorii, iar in unele cazuri nici nu a incheiat conventii de credit, contrar prevederilor Legii bancare nr 33/1991 si propriilor sale norme de lucru si in consecinta, in cazul unor agenti economici care nu au mai restituit creditele primite, banca nu a mai avut posibilitatea executarii unei garantii materiale si ca urmare a fost prejudiciata cu sumele nerambursate si dobinzile datorate.

De exemplu, s-au acordat Trustului de presa ” Azi” (oficiosul de la acea data al FSN – n.ns.),   in perioada noiembrie 1990 – ianuarie 1991, credite in valuta de 3,4 milioane dolari SUA care nu au fost restituite bancii pina in prezent, desi erau scadente din noiembrie 1991.

De asemenea, tot fara garantii s-au acordat si Asociatiei Valeologia – Chisinau in 1992 credite in suma de 1,1 miliarde lei, din care au ramas nerestituite pina in prezent si nu s- au platit dobinzile aferente totalizind 3,4 miliarde lei. Tot firmei mentionate i s-a pus la dispozitie in numerar suma de 100.000 dolari, preluata abuziv din contul SC Autodacia Pitesti (companie de stat la acea data – n.ns.), suma care a fost restituita societatii abia dupa un an, dintr-un credit in valuta acordat de BRCE si care nu este nici in prezent rambursat. Este de precizat ca la data acordarii acestui credit de 100.000 dolari societatea in cauza avea la BRCE obligatii restante de peste 1 miliard lei. Operatiunea respectiva a fost efectuata din dispozitia presedintelui BRCE (Dan Corneliu Pascariu – n.ns.), al carui tata era director adjunct financiar la Asociatia Valeologia – Chisinau.

5. Unele firme cu capital privat au beneficiat in permanenta din partea BRCE de un tratament preferential cu totul aparte fata de alti clienti, in sensul ca li s-au pus la dispozitie importante fonduri in valuta si in lei prin nerespectarea reglementarilor in vigoare in sensul ca nu s-au constituit garantii materiale si nu s-au incheiat contracte sau conventii de credite cu acestia, majoritatea operatiunilor fiind aprobate de persoane care nu aveau competenta necesara.

Astfel, in conditiile in care toti agentii economici nu dispuneau de resursele financiare necesare la inceputul activitatii, pentru unii dintre acestia BRCE a asigurat accesul neconditionat la credite in valuta si in lei, fara sa le pretinda garantii materiale. Comparativ cu acestia, celorlalti agenti economici li s-au aplicat in mod strict prevederile normelor bancare, pretinzindu-se garantii materiale de cel putin 120 % fata de creditele solicitate precum si indeplinirea altor conditii, creindu-se in acest fel o diferentiere a agentilor economici prin practicarea unor forme de concurenta neloiala.

Dintre agentii economici care au beneficiat de tratament preferential exemplificam:

a)  Societatea comerciala Poolgec SRL (apartinand fratilor Paunescu –  n.ns.) i  s-a acordat in luna martie 1992 un credit de 2,2 miliarde lei fara sa fie constituita nici o garantie materiala, fara sa se incheie o conventie de credit, cu aprobarea vicepresedintelui BRCE, desi competenta de aprobare revenea potrivit normelor bancii Comitetului de Directie. De asemenea, in luna martie 1993 i s-a mai acordat un credit de 1,9 miliarde lei pentru import de zahar. Cu toate ca marfa a fost vinduta si incasata in anul 1993 totusi creditul nu a fost rambursat.

In luna aprilie 1994 cind societatea avea credite restante de 4,6 miliarde lei (inclusiv creditul de 1,9 miliarde lei pentru zahar) si dobinzi aferente neplatite de 1,1 miliarde lei, banca, in loc sa actioneze pentru recuperarea acestor credite, a acordat societatii un nou credit in suma de 5,7 miliarde lei pe o perioada de 3 ani. Procedind astfel, banca a favorizat din nou firma percepind la noul credit dobinda curenta, care era mai mica fata de dobinda aferenta creditului restant.

b) BRCE a efectuat in noiembrie 1992, pentru SC Elvila International Import – Export SRL, plati in suma de 1,2 miliarde lei, fara ca societatea sa aiba disponibil in cont sau credite aprobate. Incepind cu luna decembrie 1992, banca i-a aprobat un plafon de lucru (linie de credit) in suma de 0,5 miliarde lei si de 3,5 milioane dolari SUA, fara a se constitui garantii materiale. Plafonul in lei a fost majorat succesiv ajungand la 26 octombrie 1994 la 4,5 miliarde de lei iar cel in valuta a fost redus la 3 milioane dolari SUA. Valabilitatea acestor plafoane a fost prelungita pina la 31 decembrie 1995.

Abia in timpul controlului, respectiv in luna septembrie 1994, societatea a constituit garantii materiale prin gajarea partilor sociale detinute la societatea mixta Elmoberom SRL Beius.

Deosebit  de  aceste  plafoane  de  lucru,  Societatii  respective  i  s-au  mai  acordat  in perioada noiembrie 1993 – ianuarie 1994, credite in suma de 2,9 milioane dolari SUA pentru plata importului unor utilaje destinate societatii Elmoberom SRL Beius, societate la care este asociata SC Elvila International Import – Export SRL, detinind 51% din capitalul social. Creditul s-a acordat pe o perioada de trei ani fara constituirea de garantii materiale, fara conventie de credit, si cu aprobarea unui director general care nu avea o astfel de competenta, aceasta revenind numai Comitetului de Directie al Bancii.

c) Unui cetatean iranian (in varsta de 28 ani), care era asociat unic la firma Remit Trading SRL si in acelasi timp detinator a 90% din capitalul social al firmei Remit Company SRL, i s-au acordat in aprilie si mai 1993 credite in valoare de 1.750 milioane lei. In garantia acestor credite a fost admisa „cesionarea incasarilor ce urmau a fi realizate din exportul marfurilor procurate din aceste credite”, garantie care s-a dovedit neasiguratorie.

In final, cetateanul respectiv a parasit tara iar banca nu a mai avut posibilitatea de a recupera suma de 1.584 milioane lei, respectiv 90% din creditul acordat si nici dobinzile aferente de 2.962 milioane lei, inregistrind un prejudiciu de 4.546 milioane lei (circa 6,0 milioane de dolari la cursul mediu din 1993 de 1 USD/760 lei – n.ns.).

Creditul a fost acordat cu aprobarea unui director general, care nu avea aceasta competenta, aceasta revenind numai Comitetului de Directie al Bancii.

x

x          x

Fata de abaterile constatate a fost luata masura sesizarii, prin procurorul general financiar, a Parchetului General pentru continuarea cercetarilor si stabilirea eventualelor raspunderi penale precum si pentru recuperarea pagubelor produse”.

II.2 Acte de cercetare penala ale Parchetului General

In vara anului 1997, Parchetul General si Inspectoratul General al Politiei (IGP) efectuau cercetari in legatura cu savarsirea mai multor infractiuni sesizate prin actele de Control ale Curtii de Conturi, la care au fost facute referiri in sectiunile anterioare ale analizei.

1. In dosarul nr 8390/671/C/1994 inregistrat la Parchetul General, privind actul de control al Curtii de Conturi nr 1619/79D/1994 intocmit la BNR, cu referire la preluarea soldului balantei de plati externe de la BRCE SA, s-a retinut in sarcina guvernatorului BNR Mugur Isarescu, a lui Vladimir Soare, viceguvernator al BNR, si a altor persoane ca in perioada septembrie-noiembrie 1991, in calitatile avute, au preluat de la BRCE, fara aprobarea Parlamentului sau a Guvernului, un gol de resurse in suma de 888,1 milioane dolari SUA cu incalcarea art 4 din HG nr 1356/1990 fara a verifica si stabili in ce consta acest minus in contul valutar al statului. Cu acest dosar a fost ulterior conexat dosarul nr

1271/C/8764/1995 inregistrat la Parchetul General privind actul de control al Curtii de Conturi nr 1360/68D/1995 intocmit la BRCE cu referire la utilizarea fondurilor valutare ale statului existente la 31 decembrie 1989 precum si a celor rezultate din incasarile valutare din export si prestari servicii in anii 1990 si 1991.

2. In dosarul nr 21/P/1995 inregistrat la Parchetul General privind actul de control al Curtii de Conturi nr 174/D/1995 la BRCE, cu referire la modul ilegal de acordare a unor credite  Asociatiei  VALEOLOGIA, s-a  retinut  o  paguba  in  dauna  bancii  de  3.990,6 milioane de lei (echivalentul a 12,9 milioane dolari SUA, la cursul de 308 lei/1 USD, corespunzator anului 1992 – n.ns.) si 137,4 mii dolari SUA reprezentand credite nerestituite, de care se fac vinovati Pascariu Dan Cornel, fost presedinte, Razvan Temesan, fost vicepresedinte si altii. Referitor la creditul in dolari, IGP a intocmit un dosar separat privind pe Pascariu Dan Cornel si Vitali Usturoi, cauza fiind promovata la Parchetul General cu propunere de trimitere in judecata. Referitor la creditul in lei, se efectuau acte premergatoare.

3. In dosarul nr 7716/1995 inregistrat la Parchetul General, privind actul de control al Curtii de Conturi nr 1019/36D/1995 intocmit la BRCE, cu referire la modul de acordare a unor  credite  societatii  comerciale  GCP  Poolgec  SRL,  s-a  retinut  constatarea  unor pagube in suma de 198,1 milioane de lei reprezentand dobanda asupra unor credite nerambursate la scadenta, pentru care nu s-au calculat penalitati de 6% pe an, raspunderea revenind presedintelui Bancii Razvan Temesan.

4. In dosarul nr 684/C/1995 inregistrat la Parchetul General, privind actul de control al Curtii de Conturi nr 643/24D/1995 la BRCE cu privire la favorizarea de catre Banca a SC ASTRAL CORPORATION IMPORT EXPORT SRL pentru a cumpara 1,816 milioane dolari SUA la cursul de 226 lei/dolar, in conditiile in care cursul oficial era de 500 si respectiv 817 lei/dolar. S-a retinut crearea unei pagube in suma de 714,2 milioane lei reprezentand diferenta de curs valutar de care se fac vinovati Temesan Razvan, fost vicepresedinte, Pascariu Dan Cornel, fost presedinte.

5. In dosarul nr 30764/7656/111P/1995 inregistrat la Parchetul General, privind actul de control al Curtii de Conturi nr 664/25D/1995, intocmit la BRCE cu referire la nerespectarea reglementarilor legale privind vanzarea de valuta agentilor comerciali ulterior datei de 4 mai 1992. S-a retinut o paguba in suma de 171,3 milioane de lei reprezentand diferente defavorabile de curs date de BNR pe seama bugetului de stat, de care se fac vinovati Pascariu Dan Cornel, Temesan Razvan, Soare Vladimir si altii.

6. In dosarul nr 1291/C/8754/1995 inregistrat la Parchetul General privind actul de control al Curtii de Conturi nr 1309/59D/1995 intocmit la BRCE cu referire la nerespectarea de catre conducerea Bancii a HG nr 819/1991 (privind reevaluarea stocurilor de aur si argint), care, in mod abuziv, a dat o alta destinatie decat cea prevazuta in actul normativ sumei de peste 22 miliarde de lei.

Se impune precizat ca practic toate constatarile Curtii de Conturi, consemnand de cele mai multe ori incalcari foarte grave ale legii si prejudicii foarte mari, au ramas fara urmari. Acelasi lucru s-a intamplat si cu verificarile si dosarele IGP si ale Parchetului General. Desi o banca de stat, BRCE-Bancorex, a fost fraudata cu sume de ordinul miliardelor de dolari, nu numai ca nimeni nu a fost tras la raspundere  si  prejudiciul  nu  a  fost  recuperat,  dar,  de  cele  mai  multe  ori, autoritatile statului – din practic toate guvernarile – au facut tot posibililul ca sa impiedice opinia publica sa aiba acces la informatiile privitoare la situatia de la aceasta Banca.

III. Creditele   „neperformante”/„preferentiale”:   ilegalitati   cu   regim   de

„secret de stat”

Acordarea de credite „neperformante” si „preferentiale”, in majoritatea covarsitoare a cazurilor prin incalcarea flagranta a legii si in scop clientelar, constituie o alta cauza a falimentului BRCE-Bancorex, un faliment care a produs avutului public prejudicii de ordinul miliardelor de dolari.

De asemenea credite au beneficiat, pe de o parte, „societati comerciale” iar pe de alta parte „persoane fizice” – de cele mai multe oameni politici, demnitari si functionari publici, membri ai familiilor acestora, rude si prieteni.

Cu privire la „societatile comerciale”, din rapoartele Curtii de Conturi, ale altor autoritati publice, precum si din investigatiile de presa facute de-a lungul anilor, a reiesit ca de multe ori au beneficiat de aceste credite firme in legatura cu care au avut interese oameni politici, demnitari publici sau responsabili ai Bancii.  Pe langa cazurile care pot fi gasite in rapoartele Curtii de Conturi, de exemplu (la care au fost facute cateva referiri in cadrul sectiunii II a analizei de fata), relevante sub acest aspect sunt si cele ale societatilor comerciale „SANCA” si „Megapower”, aflate in topul celor care au beneficiat de sume dintre cele mai mari si pe care nu le-au rambursat nici pana in prezent.

Aceste doua cazuri, cu o anumita legatura intre ele, arata o data in plus ca fraudele uriase  din  sistemul bancar,  inclusiv  de  la  Bancorex, au  fost  facute  de  catre  si  in beneficiul celor care au preluat puterea dupa decembrie 1989, prin implicarea omniprezenta a ofiterilor fostei Securitati, in numeroase cazuri existand indicii serioase ca oamenii politici implicati au fost ei insisi agenti ai Securitatii (implicarea ofiterilor fostei Securitati a fost documentata constant prin investigatii de presa sau ale unor istorici tineri4). „Radiografia” celor doua cazuri a fost sensibil mai facila decat a altora mai ales din cauza ca intre doi dintre protagonistii celor doua scandaluri – Grigore Maimut, fost director in cadrul Bancorex, si Razvan Temesan, fost director al Bancii – s-a declansat un conflict public ce a permis sa se obtina informatii despre modul in care asemenea fraude au fost posibile. Prin cele doua cazuri, statul roman a fost prejudiciat cu peste 80 de milioane de dolari.

In legatura cu cazul SANCA (firma apartinand lui Alexandru Raducan, un apropiat al PSD), este de precizat ca toate cele patru firme din asa zisul Grup SANCA, avandu-l ca actionar majoritar pe Alexandru Raducanu, au beneficiat de credite insumand un total de circa 70 de milioane de dolari: SANCA IMPEX, (58 milioane de dolari), Alcrev IMPEX (5,9 milioane), Restaurantul Odobesti (2,6 milioane), Astra 95 IMPEX (1,7 milioane). Unele investigatii de presa au ajuns la concluzia ca dosarul creditelor SANCA – credite prin care, declarativ, se urmarise „revitalizarea zootehniei romanesti” – ar fi facut in realitate parte dintr-o „afacere acoperita, banii fiind scosi din tara in folosul unui cerc de interese”. Potrivit de asemenea unor investigatii de presa, dar si judiciare, afacerea SANCA a fost posibila cu sprijinul direct al functionarilor bancii, precum Grigore Maimut si Ana Capetti. In acest mod se explica faptul ca au fost acceptate garantii fictive, ca au fost eliberate sume foarte mari fara documente justificative, ca au fost falsificate acte etc etc. Exista de asemenea indicii ca o parte din actele bancare referitoare la aceasta

4   Ziarul  “Ziua”,  Privatizarea  Securitatii,  13  octombrie  2004  (prezentare  a  cartii  „Mostenitorii Securitatii”, Mariu Oprea, Editura Humanitas)

afacere au disparut imediat dupa momentul martie 1997 cand la Bancorex a fost numit presedinte Florin Ionescu. De asemenea, la scurt timp dupa acest moment, Grigore Maimut a fost trimis in SUA ca reprezentant al Bancorex in „compania” Megapower.

„Afacerea Megapower” a constat, in esenta, in fraudarea avutului public cu circa 15 milioane de dolari. Afacerea a fost pusa la cale in anii 1990 si 1991, la nivelul Guvernului Romaniei. Sub pretextul asocierii cu o firma din Statele Unite in vederea realizarii de echipamente de telecomunicatii si tehnica de calcul, Guvernul a aprobat finantarea afacerii  in  conditii  evident  nelegale si  pagubitoare pentru  statul  roman.  Cele  doua Hotarari  de  Guvern  emise  pentru  a  „reglementa”  afacerea  Megapower  –  HG  nr

1203/1990 si HG nr 365/1991 – nu au fost publicate in Monitorul Oficial. Au fost implicati: ministrul Finantelor Theodor Stolojan, primul ministru Petre Roman, ministrul Justitiei Victor Babiuc, Victor Stanculescu, ministrul Industriilor, si Eugen Dijmarescu, ministrul al Economiei si Finantelor. Creditul in valoare de 8,3 milioane de dolari acordat de la Bancorex pentru aceasta afacere, nu a putut fi recuperat nici pana in prezent.

Un alt caz, inregistrat in timpul guvernarii PDSR 1992 – 1996, in legatura cu care exista date credibile ca a reprezentat o frauda bancara cu interese politice a fost „Afacerea Jimbolia”, cunoscuta inclusiv prin incalcarea embargoului din anii ‘90, impus Iugoslaviei de catre ONU. Trei dintre firmele implicate in contrabanda cu carburanti au beneficiat de credite foarte mari de la Bancorex: General Trading & Investments Co SA (GTI) – 22,1 milioane de dolari, Silvesta SRL – 21,1 milioane de dolari, Tracia International SA – 12,5 milioane si Sibco LTP Impex SRL – 7,7 milioane de dolari. „Afacerea Jimbolia” a fost derulata cu acordul (cel putin tacit) al Guvernului si cu implicarea Serviciului Roman de Informatii.

Numeroase alte firme, apartinand unor personaje cu sustinere in plan politic sau unor ofiteri ai serviciilor secrete au beneficiat si ele de credite foarte mari, pe care nu le-au mai rambursat: Azochim SA Savinesti – 31,7 milioane de dolari – preluata din 1997 de Grupul InterAgro al lui Ioan Niculae; Accord Invest SA – 13,7 milioane de dolari – Costel Bobic si Gheorghe Serbanescu; Fulger SA Bragadiru – 9,4 milioane dolari – Gheorghe Florea; Cibela Group SA – 7,6 milioane dolari – Viorel Popa; TIT Co SA – 562.000 de dolari – Fathi Taher; Bel Ami Invest SA – 493.000 de dolari – Dorin Iacob etc.

Lista acestor societati – a „debitorilor preluati de la Bancorex ce figureaza la data de 2 octombrie 2006 cu obligatii de plata fata de AVAS” – a fost facuta publica la data de 26 octombrie 2006, de catre fostul presedinte al Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), in momentul inlocuirii sale din functie. Lista (prezentata in Anexa 1) cuprinde un numar de 690 de societati comerciale, care cumuleaza datorii restante de

1,1 miliarde de dolari. Societatile care au datoriile cele mai mari (intre 56 de milioane de dolari si 10 milioane de dolari) sunt in numar de 25. Potrivit declaratiilor repetate ale unor responsabili guvernamentali si bancari, sansele ca sumele datorate de catre debitori sa fie recuperate sunt minime. Iar aceasta in principal din cauza ca de cele mai multe ori aceste credite au fost acordate fara garantiile prevazute de lege si reglementarile bancare. In plus, exista date credibile ca practic toate firmele debitoare sunt in prezent

insolvabile sau desfiintate (numai 10% dintre acestea ar mai functiona, in timp ce 20% au fost radiate, iar 70% sunt in faliment)5 . Se impune de asemenea precizat ca nimeni nu a fost tras la raspundere pentru fraudele imense de la aceasta Banca (sau de la celelalte banci din Romania). Acest lucru nu s-a intamplat nu numai in guvernarile PSD,

5.  Ziarul “Evenimentul zilei”, Rechinii care au devorat Bancorex , 16 septembrie 2006

dar si in cea a Conventiei Democrate si a presedintelui Emil Constantinescu (desi in campania electorala din toamna anului 1996 clarificarea neregulilor de la Bancorex si sanctionarea celor vinovati au constituit angajamente ferme si explicite).

Timp de mai bine de 15 ani, informatia privind societatile comerciale care au beneficiat de credite de la Bancorex – de cele mai multe ori prin incalcarea legislatiei si a normelor bancare, si fara a le mai rambursa –, precum si cea privind cuantumul total al „creditelor neperformante” acordate astfel, au constituit doua informatii pe care oamenii politici, autoritatile si  responsabilii bancari le-au  refuzat  sistematic opiniei publice si  presei (atunci cand nu le-au falsificat pur si simplu). Ilustrativa in sensul acesta este „informatia” facuta publica la data de 12 mai 19996  de catre administratorul special („lichidatorul”) Bancorex, Nicolae Danila, anume ca valoarea „nivelul creditelor neperformante” de la Bancorex, care urmau sa fie preluate de catre AVAB (actuala AVAS), era de 9.000 de miliarde de  lei  (echivalentul a  590 de  milioane de  dolari la  cursul de  atunci de  1

USD/15.240 de lei). Nicolae Danila mai preciza si ca „lista firmelor care au primit credite neperformante insumeaza 190 de pozitii”. Or, confruntate cu datele oficiale anuntate recent de catre AVAS (690 de firme si 1,1 miliarde de dolari cunatumul „creditelor neperformante”) „informatiile” furnizate in urma cu sapte ani se dovedesc astazi complet nereale. De altfel, asa cum se va arata in continuare, ascunderea situatiei reale de la

Bancorex a constituit o politica guvernamentala.

Cu privire la „persoanele fizice” care au beneficiat de credite „preferentiale”, si acesta reprezinta un capitol in legatura cu care autoritatile si responsabilii bancari, din timpul tuturor guvernarilor, au dat dovada de o lipsa de transparenta inacceptabila intr-o societate democratica. Au fost cazuri in care Guvernul (AVAS) a refuzat chiar si parlamentarilor informatii referitoare la beneficiarii de credite preferentiale, iar uneori acest lucru s-a facut prin stratageme frizind ridicolul dar si incalcand normele constitutionale referitoare la raporturile dintre Parlament si Guvern.7  Trebuie semnalat totodata ca autoritatile au devenit dintr-o data mai „transparente” numai in momentul in care au apreciat ca datoriile catre fosta Bancorex s-au prescris. In acest sens este semnificativ faptul ca fostul presedintele al AVAS, Razvan Orasanu, a facut publica lista societatilor debitoare numai la data de 26 octombrie

2006, asadar dupa o luna si o saptamana de la declaratia pe care a facut-o unui ziar central, la data de 18 septembrie 2006, potrivit careia „termenul-limita pentru prescrierea datoriilor la Bancorex va fi peste o luna”.8

La fel ca si in cazul celorlalte tipuri de credite – si in general al gestionarii fondurilor Bancorex – si in cazul „creditelor preferentiale” acordate „persoanelor fizice”, incalcarea legii, a reglementarilor si principiilor de functionare ale unei banci (in acest caz al unei banci  cu  capital  public)  a  constituit  prima  cauza  a  unor  alte  prejudicii  foarte  mari suportate din bani publici. Mai concret, toate datele care au putut sa treaca de secretomania din acest dosar indica faptul ca respectivele credite au fost acordate in beneficiul unor oameni politici, demnitari si functionari publici, al rudelor, familiilor si prietenilor acestora.

6 Ziarul “Ziua”, BCR preia maine depozitele populatiei de la Bancorex, 13 mai 1999

7 Ziarul “Gardianul”, Un senator PD acuza AVAS ca ascunde lista datornicilor Bancorex, 19 iulie 2006

8 Ziarul “Evenimentul zilei”, Luati banii de la groparii Bancorex!, 18 septembrie 2006

Informatii credibile arata ca numarul celor care au beneficiat de aceste credite a fost de circa 4.5009, cuantumul sumelor primite de fiecare persoana situindu-se la un maxim in jur de 115.000 de dolari (echivalentul in lei) si la un minim de circa 15.000 de dolari. Creditele au fost acordate cu o dobanda intre 5 si 18% (cele mai multe cu 5%), in conditiile in care in acea perioada dobanda medie practicata era de aproape 100%. Valoarea prejudiciului suportat de banca, prin acordarea acestor credite a fost evaluata, neoficial, la cateva zeci de milioane de dolari.

Lipsa totala de transparenta cu privire la activitatea acestei Banci cu capital de stat (urmarind sa  ascunda aspecte care  i-ar  fi  incriminat pe  responsabilii politici si  cei bancari) a fost nu numai contrara oricaror norme ale unei societati democratice dar, uneori, pur si simplu absurda prin formele in care s-a manifestat. Un exemplu este cel in care, desi cunoastea foarte bine situatia Bancii, si ca falimentul acesteia era inevitabil in perioada urmatoare, conducerea Bancorex „dezmintea categoric” afirmatiile – justificate

– facute chiar de catre unii inalti responsabili guvernamentali despre situatia dificila in care Banca se afla10.

Secretomania din jurul Bancorex a fost „motivata” nu o data si cu argumente de ordin

„patriotic”. Un ultim exemplu a fost cel în care, la data de 26 octombrie 2006, fostul presedinte al AVAS Razvan Orasanu a explicat ca a facut publica lista datornicilor Bancorex numai cu ocazia eliberarii sale din functie, la data de 26 octombrie 2006, întrucât a dorit ca acest fapt „sa nu dauneze privatizarii BCR” cu austriecii de la Erste Bank (BCR a preluat, prin fuziune, in urma cu mai mult de sapte ani, Bancorex). Un

asemenea „argument” este in mod evident nesincer intrucat contractul de vanzare-

cumparare de actiuni dintre BCR si Banca cumparatoare fusese semnat cu aproape un an in urma (la 21 decembrie 2005 si nu poate sa existe vreo indoiala ca responsabilii bancii austriece cunosteau in detaliu “istoria” din ultimii ani a Bancorex si BCR (iar daca, prin absurd, s-ar presupune ca statul roman i-a ascuns-o, ar rezulta un caz tipic de inselaciune). De asemenea, este complet neverosimil ca, ulterior, “finalizarea privatizarii” BCR ar fi putut sa fie pusa in cauza daca AVAS ar fi facut publica lista amintita.

Demersurile facute de catre ziaristi, reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale, si uneori chiar si de catre parlamentari, de a obtine lista beneficiarilor acestor credite s- au constituit, in ultimii zece ani, intr-o adevarata odisee. Ilustrativa in acest sens – dar nu si singulara – este experienta pe care a avut-o autorul analizei.

In legislatura in care au fost acordate creditele, 1992 – 1996, au fost adresate doua cereri, conducerii Bancorex, respectiv presedintelui Romaniei Ion Iliescu. In primul caz s- a primit un raspuns negativ, in cel de-al doilea – niciun raspuns. In urmatoarea legislatura, 1997 – 2000, cea care era asociata angajamentului de a clarifica marile probleme din sistemul bancar, au fost de asemenea adresate solicitari conducerii BCR (Banca ce a preluat activul si pasivul Bancorex dupa falimentul acesteia), precum si presedintelui Romaniei Emil Constantinescu. Refuzul BCR a fost motivat prin „secretul bancar” si prin aceea ca numele demnitarilor care au beneficiat de credite preferentiale nu pot fi facute publice intrucat o asemenea informatie „ar fi de natura sa dauneze

9 Fostul presedinte al Bancorex din perioada in care au fost acordate creditele, Razvan Temesan, a admis public (ziarul “Cotidianul” din 16 octombrie 1999 ca numarul respectivelor persoane a fost de peste 4.000.

10 Ziarul “Evenimentul zilei”, BRCE dezminte afirmatiile primului ministru Victor Ciorbea ca Banca este intr-o situatie dificila, 3 martie 1998

prestigiului bancii si clientilor ei”. Aceasta motivare a fost nu numai contrara normelor constitutionale in materie de acces la informatiile publice, ci si absurda in modul cel mai evident, mai ales in conditiile in care Banca al carei „prestigiu” il „apara” conducerea BCR nu mai exista de aproape trei ani. Cat despre „prestigiul clientilor bancii” – niste demnitari si functionari publici care s-au folosit de pozitiile lor oficiale in interes privat, pe seama banului public – orice comentarii ar fi de prisos. Dar lucrul cel mai grav este ca asemenea „argumente” au fost insusite atat de presedintele Emil Constantinescu, cat si de catre instanta de judecata (dosarul nr 459/2000 al Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ, Stan contra SC BCR SA). Dar încă şi mai grav, apelul introdus împotriva hotărârii Curţii de Apel Bucureşti a fost respins de către Curtea Supremă de Justiţie pentru că acesta „nu a fost timbrat”, deşi Legea nr 544/2001 a liberului acces la informaţii (art 22, alin 5), în temeiul căreia a fost formulată plângerea în justiţiei, prevede că „atât plângerea, cât şi apelul sunt scutite de taxă de timbru” – Decizia, flagrant nelegală, a Secţiei de Contencios Administrativ a Curţii Supreme de Justiţie poartă numărul 3886 din 28 octombrie 2001 (dosarul nr 1744/2001).

Din pacate, au existat si alte asemenea cazuri de lipsa totala de transparenta cu privire la activitatea bancilor cu capital public. Astfel, la o solicitare de informatii publice, formulata la data de 12 martie 2003, conducerea Bancii Nationale a Romaniei a refuzat sa comunice care au fost sponsorizarile pe care aceasta Banca le-a facut in perioada

1990 – 2003. Refuzul BNR a fost considerat drept legal de catre Tribunalul Bucuresti (Sectia a V-a Civila si de Contencios Administrativ, dosarul nr 620/CA/2002, Stan contra BNR). Conducerea BNR a refuzat de asemenea informatiile referitoare la veniturile guvernatorului BNR. La data de 2 aprilie 2002, Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC) i s-a solicitat urmatoarea informatie de interes public: care sunt persoanele care au beneficiat, în perioada 1997-2000, de credite acordate „familiilor tinere pentru cumpărarea sau construirea de locuinţe”. Conducerea CEC a refuzat sa furnizeze aceasta informatie desi era (si este) este o unitate al cărei acţionar unic este statul român iar creditele vizate de solicitarea făcută au fost subvenţionate de la bugetul de stat.  Tribunalul  Bucuresti  a  apreciat  ca  fiind  justificat  refuzul  CEC  (dosarul  nr

3611/CA/2002, Stan contra CEC, al Sectiei a VIII-a pentru Conflicte de Munca si Litigii de Munca). Conducerea CEC a refuzat aceeaşi cerere şi la data de 29 noiembrie 2006 (scrisoarea CEC nr 1078), desi: a) potrivit Ordinului nr 979 din 8 iulie 2005 al Ministerului Finantelor Publice CEC este organizata in forma juridica a unei societati pe actiuni, toate actiunile apartinand statului roman, care „isi exercita drepturile si isi asuma toate obligatiile aferente pozitiei de actionar unic prin Ministerul Finantelor Publice”; b) la data

de 5 octombrie 2006, Legea nr 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes

public a fost modificata si completata prin Legea nr 371/2006 in sensul ca in categoria institutiilor carora le sunt aplicabile dispozitiile referitoare la liberul acces la informatiile publice a fost inclusa si „orice societate comerciala aflata sub autoritatea unei autoritati publice centrale ori locale si la care statul roman sau, dupa caz, o unitate administrativ- teritoriala este actionar unic ori majoritar”.

In ultimii zece ani, informatiile care au aparut referitoare la numele beneficiarilor de

„credite preferentiale” si la cunatumul acestora au fost extrem de lacunare, sporadice si de multe ori a existat o puternica impresie ca, in acest fel, ele erau folosite in disputele dintre diferite grupari politice sau intre persoane care, intr-o perioada sau alta, au ocupat pozitii de conducere la Bancorex. De cele mai multe ori, in presa au aparut informatii privind una, doua sau mai multe asemenea persoane, dupa cum asemenea informatii lasau sa se scurga cei care le detineau/gestionau.

Una dintre putinele informatii mai complete au fost publicate in presa la data de 16 octombrie 199911 . A fost facuta publica o lista cu 316 persoane care au obtinut credite preferentiale (Anexa 2), precum si cuantumul acestora in fiecare caz in parte. Cu acea ocazie, fostul presedinte al Bancorex din perioada acordarii acestor credite, Razvan Temesan, s-a remarcat printr-o argumentare mai mult decat absurda a deciziilor sale:

„Acest gen de credite a implicat si o recunoastere a unei responsabilitaitii institutionale, ceea ce era o evolutie in sensul democratic. Evident ca progresul unei tari se bazeaza si pe lefuri mari, venituri mari si un trai decent pentru acele structuri vitale ale statului cum sunt Armata, Politia si Serviciile de informatii. Toata lumea vorbeste de capitalism si prosperitate, lucru care da stabilitate sporita societatii. Am dat atunci si computere catre Ministerul de Justitie, Parchet si alte institutii ale statului de drept. Numai derbedeii de opinie ignora aceasta nobila misiune a Bancorex, care a incercat, printr-un sistem legal, sa creeze o viata decenta celor care vegheau la bun existenta a statului roman.” Fostul presedinte al Bancorex a confirmat implicit ca lista publicata corespundea realitatii, insa a  precizat  ca  este  departe  de  a  fi  completa  (si  ca  prin  aceasta  s-ar  fi  urmarit

„manipularea” opiniei publice).

In luna februarie 2003, fostii consilieri al presedintelui Romaniei Emil Constantinescu, Mugur Ciuvica si Marius Oprea, au facut publice si ei un numar de informatii referitoare la creditele preferentiale.12 Datele prezentate de catre fostii oficiali in cadrul unei conferinte de presa nu au adus prea multe elemente noi fata de cele de pana atunci, dar acestea au fost considerate ca avand un plus de credibilitate data fiind sursa lor – persoane care, date fiind pozitiile publice pe care le-au ocupat, au avut acces la ele. Acest  fapt  a  ridicat  insa  semne  de  intrebare  cu  privire  la  corectitudinea comportamentului fostului presedinte si al colaboratorilor sai, care de data aceasta faceau ei insisi publice informatii pe care altora le-au refuzat cu argumentul secretului bancar si al apararii „prestigiului” unei banci care nu mai exista si al unor „clienti” – se dovedise – cu un „prestigiu” mai mult decat discutabil. Semne de intrebare au ridicat de asemenea si criteriile dupa care cei doi au “ales numele care figureaza pe lista creditelor de la Bancorex. “Din informatiile pe care le detinem” – s-a scris intr-un ziar central – “o multime de personaje cu greutate lipsesc din aceste dezvaluiri”.13

Lista prezentata de fostii consilieri prezidentiali, astfel cum a fost retinuta de catre unele publicatii  centrale14   se  afla  in  Anexa  3  (Mugur  Ciuvica  a  precizat  ca  majoritatea creditelor au fost acordate in lunile din preajma alegerilor din 1996). In acea perioada, presedinte al Bancii era Razvan Temesan iar in conducerea acesteia se regaseau doi importanti lideri ai partidului aflat la Guvernare – PDSR – Doru Ioan Taracila, vicepresedinte al Senatului, si Dan Ioan Popescu, ministru al Industriilor.

Cu  privire  la  cuantumul  total  al  creditelor  preferentiale  care  au  fost  acordate  de Bancorex, apare ca foarte probabil ca suma precizata de fostii consilieri prezidentiali Ciuvica si Oprea – aproape 70 de milioane de dolari15 – sa fi fost sensibil mai mica decat

11  Ziarul “Cotidianul”, CV Tudor a lansat o lista cu 316 baneficiari de credite preferentiale de la Bancorex, 16 octombrie 1999

12 Ziarul “Ziua”, Armageddonul Bacorex, 7 februarie 2003

13 Ziarul “Gardianul”, Mugur Ciuvica a lansat lista celor care au obtinut credite preferentiale de la Bancorex, 7 februarie 2003

14 Ziarul “Gardianul”, Mugur Ciuvica a lansat lista celor care au obtinut credite preferentiale de la Bancorex, 7 februarie 2003; Ziarul “Ziua”, Armageddonul Bacorex, 7 februarie 2003

15 Ziarul “Ziua”, Armageddonul Bacorex, 7 februarie 2003

cea reala, in conditiile in care insusi presedintele Bancorex in mandatul caruia au fost acordate aceste credite, Razvan Temesan, a precizat ca totalul creditelor a fost in valoare de circa 130 de milioane de dolari (400 de miliarde de lei la un curs mediu anual de 1 USD/3082 lei)16.

In vederea documentarii analizei de fata, a fost adresata AVAS o cerere de informatii publice prin care s-a solicitat lista persoanelor fizice care au beneficiat de credite preferentiale de la Bancorex. Cererea este nu numai legitima si intru totul legala (intemeiata pe art 31 din Constitutia Romaniei si pe dispozitiile Legii nr 544/2001 a liberului acces la informatiile de interes public, astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin Legea nr 371/2006) dar si posibil de solutionat de catre Autoritatea in cauza. Astfel, la data de 23 octombrie 2006, un ziar central17  a consemnat o declaratie publica a ministrului Finantelor Publice, in legatura cu lista „debitorilor persoane fizice”:

„Lista datornicilor la Bancorex se afla la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) si poate fi facuta publica“. Cu toate acestea, AVAS a raspuns facand trimitere la situatia pe care a dat-o publicitatii la data de 26 octombrie 2006 (Anexa 1 la analiza de fata) si care cuprinde exclusiv persoane fizice (societati comerciale).

Concluzia principala a analizei de fata este ca „dosarul Bancorex” reprezinta un caz de o gravitate exceptionala prin tot ceea ce s-a intamplat in legatura cu el si prin consecintele sale. Gestionarea corupta, frauduloasa si lipsita de orice transparenta a unor resurse bancare publice, de ordinul miliardelor de dolari, pare sa fie definitia cea mai exacta a acestui caz.

Centrul pentru Resurse Juridice readuce cazul Bancorex in atentia opiniei publice si a autoritatilor statului roman, carora le solicita sa dispuna masurile legale necesare pentru stabilirea precisa a prejudiciului cauzat avutului public, pentru recuperarea lui si tragerea la raspunere a celor vinovati, precum si pentru o informare publica cat mai completa si exacta asupra tuturor acestor aspecte.

16  Ziarul “Cotidianul”, CV Tudor a lansat o lista cu 316 baneficiari de credite preferentiale de la Bancorex, 16 octombrie 1999

17  Ziarul “Saptamana financiara”, Lista datornicilor la Bancorex-BCR-Banca Agricola, propteaua lui Orasanu la AVAS, 23 octombrie 2006

  Situatia debitorilor preluati de la Banca Română de Comerţ Exterior BANCOREX SA ce figurează la data de 02.10.2006 cu obligaţii de plată către AVAS

Anexa  nr  2  –  Lista  persoanelor care  au  beneficiat  de  credite  preferentiale de  la

Bancorex, publicata in ziarul „Cotidianul” din data de 16 octombrie 1999

1.         Stoica Doru – 129.436.110

2.         Stangu Ion – 70.665.678

3.         Condruz Nicolae – 74.611.107

4.         Isopescu Ilarion – 65.402.780

5.         Iordache Cornel Traian – 185.777.306

6.         Tucan Stănuţ Constantin – 55.734.175

7.         Băjenaru Aida – 65.022.476

8.         Bădescu Liliana – 84.330.690

9.         Baghiceanu Marcel- 149.803.921

10.       Tinca Gheorghe – 163.333.328

11.       Iamandi Nicolaie – 89.600.000

12.       Neda Haralambie – 56.000.000

13.       Marzan Gabriel Mirel- 54.133.328

14.       Constantinescu Mihaela Elena – 70.000.000

15.       Radu Adrian – 54.133.328

16.       Stan Mihai – 56.000.000

17.       Tutilescu Marian Grigore – 56.250.000

18.       Şerban Constantin – 93.946.135

19.       Iliescu Elena – 187.500.005

20.       Voicu Catalin – 187.500.005

21.       Tatu Angelica-141.250.000

22.       Pop Tatiana – 56.500.000 .

23.       Matache Marin – 27.666.662

24.       Burducea Victor Dan – 94.166.662

25.       Rizea Gheorghe – 186.666.672

26.       Paunescu Dan – 59.701.662

27.       Oţel Ioan – 96.153.850

28.       Răduţac Gheorghe – 51.586.956

29.       Velicu Florin – 151.333.329

30.       Marinescu Şerban – 85.125.000

31.       Ionescu Nicolae – 94.583.329

32.       Radu Elena – 8 .. 916.671

33.       Nicolae Ion – 29.320.829

34.       Ristea Ion – 14.187.500

35.       Pitulice Maria – 18.916.671

36.       Neculae Silviu – 26.750.000

37.       Gainusa Mircea – 56.750.000

38.       Ştef Vasile Ilie – 47.291.671

39.       Lupea Alin Petru – 171.205.798

40.       Pahon Ştefan – 56.750.000

41.       Florea Alexandru Gheorghe – 55.666.671

42.       Popa Maricel – 56.750.000

43.       Amza Mariana Daniela – 66.208.329

44.       Pincu Ifrim Corina – 66.208.329

45.       Toma Marian – 57.000.000

46.       Anastasiu Virgil – 285.798.324

47.       Gingirov Viorel – 286.596.636

48.       Buzdugan Victor – 92.518.050

49.       Pintilie Claudiu Gabriel – 50.592.581

50.       Balcan Stoian – 63.905.636

51.       Tiganuş Marian – 76.000.004

52.       Durdun Mihaita – 57.000.000

53.       Grigore Gheorghe – 47.500.004

54.       Ion Teodor – 51.056.663

55.       Pi:irvu Tudorel – 57.250.000

56.       Iancu Georgeta – 96.666.664

57.       Lazar Eugen – 58.000.000

58.       Florea Costica – 48.541.669

59.       Voicu Emilia – 77.666.669

60.       Ilie Ion – 60.271.990

61.       Carp Dumitru – 60.271.990

62.       Tatarici Nicuşor – 64.339.889

63.       Mihai Longinus Valeriu – 65.359.369

64.       Stratan Cristian – 55.000.000

65.       Suhaianu Alexandrina Carmen 60.547.205

66.       Grigore Ion – 50.160.948

67.       Hostiuc Ion Sorin – 54.914.729

68.       Rosca Ioan – 93.332.710

69.       Nicolae Ion – 55.000.000

70.       Palade Neculae – 50.646.985

71.       Hidegcuti Ioan – 96.491.232

72.       Poparlan Aurel – 55.599.688

73.       Alexa Ion – 74.606.111

74.       Vostinaru Romica – 106.308.016

75.       Ichim Iulian Danut – 112.027.842

76.       Cristea Costica , 56.433.636

77.       Stroe Marius Valentin – 60.398.468

78.       Moise Constanta – 109.096.172

79.       Geanta Zamfir – 89.636.712

80.       Iliescu Dumitru – 184.947.041

81.       Stamate Aurel – 56.472.640

82.       Boros Iulian Alexandru – 64.983.194

83.       Boros Dobre – 109.218.625

84.       Naghi Gabriel – 64.983.194

85.       Banuta I. Nicolae – 92.499.994

86.       Fainis Florin – 111.000.000

87.       Chilom Emilian Marius – 51.447.958

88.       Firiţă Gheorghe – 74.333.339

89.       Miclea Carmen Georgeta – 51.22Q.793

90.       Diamandescu Corneliu – 111.500.000

91.       Bolboşanu Constantin – 55.867.623

92.       Gradinaru Georgeta – 92.916.661

93.       Olaru Costica – 69.745.815

94.       Halalau Constantin – 55.750.000

95.       Cornea Floricel Ştefan – 70.804.099

96.       Popescu Florea – 55.750.000

97.       Crivăţ Sorin – 74.822.868

98.       Zaharia Cristian – 44.800.000

99.       Boroş Ştefan Marian – 65.481.732

100.     Costache Nicolae – 56.000.000

101.     Zane Ion – 93.725.496

102.     MarinovVasile – 114.558.137

103.     Baranga Dan Cornel – 56.000.000

104.     Balcescu Aurelian – 104.122.340

105.     Mandu Raul Ionel ~ 103.321.130

106.     Buzabrici Filipescu Toader – 70.312.500

107.     Iancu Romeo – 56.250.000

108.     Diaconescu Gheorghe – 75.000.005

109.     Nicolae Emil – 84.558.823

110.     Busuioc Mihai – 70.706.403

111.     Pop Petru – 75.333.338

112.     Jerlaianu Claudia Mihaela – 64.143.660

113.     Magdalena Ion – 92.711.430

114.     Barbu Dan – 61.966.662

115.     Milodin Ion -70.625.000

116.     Craciun Stelica – 56.500.000

117.     Frumosu Cristian – 56.500.000

118.     Mureşan Mircea – 35.779.049

119.     Pana George – 56.618.201

120.     Bocse O. Veronica – 71.659.958

121.     Niţescu Emilian – 75.333.338

122.     Mitulescu Constantin – 51.644.446

123.     Glod Vasile Leonard – 76.555.552

124.     Boros Gheorghe – 70.625.000

125.     Burtescu Silviu – 64.210.367

126.     Apetrei Constantin – 52.030.059

127.     Dimulescu I. Marian – 57.200.000

128.     Burlea Marius – 56.500.000

129.     Spoiala Constantin Dorinel – 57.200.000

130.     Popa D. Ion – 57.200.000

131.     Rus A. Valer – 56.’500.00’0

132.     Lupu Iulian Lulu – 57.416.662

133.     Stoian Liviu loan – 56.500.000

134.     Cibanu Marian – 94.483.196

135.     Corj Adriana – 55.666.671

136.     Bucsa lonel- 37.833.329

137.     Secareş Vasile – 27.912.500

138.     Iacob Alexandru – 47.291.671

139.     Necula Virgil Leonard – 23.645.829

140.     Dascălu Ioan – 18.555.557

141.     Ruşanu Petruş Daniel – 23.645.829

142.     Cristache Iulian – 23.645.829

143.     Stan Liviu – 34.995.829

144.     Balauru Petre – 37.833.329

145.     Gatea Mircea – 23.645.829

146.     Coman Luigi – 23.645.829

147.     Burghelea Eugen – 18.555.557

148.     Şerb Rozalia – 55.666.671

149.     Tudorică Dumitru – 61.637.461

150.     Ghiţă Lucica – 70.937.500

151.     Popescu Marioara – 70.937.500

152.     Babiceanu Stefan – 56.750.000

153.     Popescu Dimitrie – 75.666.671

154.     Baniţă Valentin Cristinel – 86.100.000

155.     Stancu Ion – 61.479.171

156.     Bărbulescu Gheorghe – 94.583.329

157.     Irinoiu Nicolae – 94.583.329

158.     Doncean Ioan – 53.894.450

159.     Frunză Dumitru – 57.400.000

160.     Ştefan Georgeta – 61.838.341

161.     Popa Ion – 66.208.329

162.     Popescu Ion – 144.176.429

163.     Vlăsceanu Marian – 76.533.329

164.     Dragomir Adrian – 55.666.671

165.     Bărbulescu Nineta – 56.750.000

166.     Răvăşilă Nicu Valentin – 52.616.671

167.     Coliţă Eugen – 95.666.671

168.     Chiorniţă Dorina Gabriela – 94.583.329

169.     Caloi Mihai – 56.750.000

170.     Sandu Ioana – 56.750.000

171.     Vişan Aurel – 56.750.000

172.     Stoenescu Marioara – 56.750~000

173.     Ungureanu Ricu – 61.838.341

174.     Mircioagă Viorica – 56.750.000

175.     Mizdran Ion – 56.750.000

176.     Purcaru Marius – 71.829.985

177.     Ghincea Stelian – 96.000.004

178.     Istrate Nicolae – 47.999.996

179.     Buga Aurel – 94.999.996

180.     Budeci Marius Sergiu – 71.750.000

181.     Iacobescu Iuliu – 75.658.546

182.     Neagu Ion – 57.600.000

183.     Ene Doina – 28.500.000

184.     Bulahu Adriana – 72.000.000

185.     Nuţă Stelian – 57.500.000

186.     Păştinică Nicolae – 80.749.996

187.     Văduva Dumitru – 96.000.004

188.     Ionescu Cristina – 52.800.004

189.     Salcie Mihail – 57.000.000

190.     Barcău Marin – 58.389.456

191.     Munteanu Viorel – 56.975.106

192.     Vâjală Mihai – 104.559.720

193.     Diţiu Mihai – 55.014.373

194.     Fricosu Cornel – 69.256.608

195.     Voicu I. Stancu – 132.498.806

196.     Isac Marcel – 160.000.000

197.     Isac Stelian – 130.000.000

198.     Plopeanu Victoriţa – 54.456.493

199.     Turcu Aurel – 54.000.000

200.     Nae Laurenţiu – 57.000.000

201.     Bizgan D. Marian – 37.999.996

202.     Albert Ioana – 66.499.996

203.     Sucală Mihai Florian – 57.000.000

204.     Ionescu Maria – 57.600.000

205.     Bustea Mihai Romeo – 57.600.000

206.     Ionescu Gheorghe – 62.399.996

207.     Melniciuc Dumitru – 57.600.000

208.     BencheaClaudiu – 57.600.000

209.     Vasile Marcel – 53.759.996

210.     Ioniţă Dan Gabriel – 57.000.000

211.     Aolăriţei Ioana – 67.200.004

212.     Cornel Gelu – 57.000.000

213.     Mitroi Sora – 57.000.000

214.     Mitea Ion – 123.499.996

215.     Artene Carmen – 67.200.004

216.     Marcu Marin – 67.200.004

217.     Pobleanu Constantin – 57.600.000

218.     Mărgărit – 57.000.000

219.     Aolăriţei Dorel – 53.759.996

220.     Ştefanescu Casian Grigore – 60.480.000

221.     Popescu Cristian – 67.200.004

222.     Mihai Aurel – 77.066.663

223.     Buhociu Dan – 96.333.337

224.     Petreseniuc Mircea – 57.250.000

225.     Mulţescu Valetin Romulus – 57.23B.494

226.     Enache Marian – 57.800.000

227.     Moise Florian – 57.250.000

228.     Postolache Ginel – 57.800.000

227.     Baron Paul Romulus – 57.800.000

229.     Musteaţă Vasile – 47.708.337

230.     Chivu Razvan – 57.250.000

231      Bugeac Ştefan – 57.250.000

232.     Teocan Cristina – 67.433.337

233.     Popescu Patricia Sorela – 67.433.337

234.     Sandu Paul – 77.066.663

235.     Ionescu Adrian – 57.250.000

236.     Preoteasa Teodor Alexandru – 66.791.663

237.     Telu Adrian – 86.700.000

238.     Gavrilă Virgil Răducu – 57.800.000

239.     Cernat Dumitru – 96.333.337

240.     Turcu Dan – 57.800.000

241.     Iatan Alexandru – 85.875.000

242.     Roşca Dan Florin -57.800.000

243.     Şcolăreanu Dumitru – 84.773.337

244.     Ciobica Vanina Elena – 77.066.663

245.     Crăciun Diana Gabriela – 96.333.337

246.     Deliu Mircea – 57.250.000

247.     Scarlat Carmen – 77.066.663

248.     Dragomir Georgeta – 67.433.337

249.     Dimofte Radu – 77.066.663

250.     Deaconescu Roxana Ştefania – 77.066.663

251.     Pob!eanu Doina – 67.433.337

252.     Ionescu Raliţa Marina Ariana – 63.929.163

253.     Pobleanu Marcel – 57.800.000

254.     Apostol Gheorghe – 54.500.000

255.     Constantin Marian – 66.791.663

256.     Tudose Marian – 95.416.663

257.     Mocanu Ion – 57.800.000

258.     Netoi Ion – 57.250.000

259.     Eremia Cornel Bogdan – 57.250.000

260.     Cuptor Mihai – 95.416.663

261.     Butanache Daniela – 67.433.337

262.     Moldoveanu Petrică – 62.020.837

263.     Ojog Mircea – 62.616.663

264.     Anghel Florin Emilian – 40.460.000

265.     Ene Daniel – 57.800.000

266.     Voiculescu Ion – 77.066.663

267.     Gâdea Rafael – 62.020.837

268.     Berteşteanu Ionel – 67.433.337

269.     Bobeică Alexandru – 56.333.337

270.     Buha Gheorghe – 57.800.000

271.     Munteanu Viorel – 48.166.663

272.     Albulescu Claudia Viorica 57.250.000

273.     Matei Ion – 96.666.670

274.     Despina Grigore -56.066.670

275.     Robu Marcel Sorin – 60.900.000

276.     Cancel Francisc – 79.266.670 .

277.     Ungureanu Mihaela – 57.500.000

278.     Patentaşu Cezar – 58,000.000

279.     Mândruţă Ana – 52.479.163

281.     Duman Ion – 57.500.000

282.     Boboc Ion – 76.666.670

283.     Grosu Corneliu – 61.249.994

284.     Marin Marin – 67.666.670

285.     Făriş Cornel – 57.500.000

286.     Ipitrop Sotronia – 52.708.330

287.     Vizinteanu Florina – 58.000.000

288.     Gheorghe Nelu – 23.611.110

289.     Albu Valentin Gabriel – 28.333.330

290.     Leuştean Bogdan – 38.666.670

291.     Iliescu Uliana – 57.500.000

292.     Raliţa Ionescu Cristina – 57.750.00

293.     Grancea Ştefan- 57.750.000

294.     Lungu Nicolae Cătălin – 67.900.000

295.     Fortan Procopie – 77.000.003

296.     Voicu Adrian – 76.666.670

297.     Firca Nicolae – 57.750.000

298.     Gheorghiu Florin – 57.750.000

299.     Curca Aurel – 57.750.000

300.     Dobrică Ion – 97.333.336

301.     Cojoc Arcade Viorel – 58.000.000

302.     Ratala Daniela Mariana – 146.000.000

303.     Bârsan George – 58.000.000

304.     Opaina Elena Uliana – 58.000.000

305.     Crăiniceanu Iulian – 58.000.000

306.     Bordia Ghiţă – 58.000.000

307.     Silaghi Ioan – 67.666.670

308.     Andrei Florina – 143.489.169

309.     Ştefănescu Vasile – 68.366.669

310.     Ştefănescu Radu Nicolae – 97.666.1

311.     Beleuzu Stela – 68.366.669

312.     Sega Dan Laurenţiu – 67.958.331

313.     Bârleanu Cătălin – 78.133.331

314.     Antonesi Dorin Radu – 87.900.000

315.     Haritonovici Răzvan – 211.727.449

316.     Popa Nicu Bogdan – 58.844.240

Anexa nr 3 – Lista persoanelor care au beneficiat de credite preferentiale de la Bancorex, facuta publica de catre fostii consilieri prezidentiali Mugur Ciuvica si Marius Oprea la data de 6 februarie 2003

– Miron Mitrea, ministrul Transporturilor;

– Ioan Talpes, consilier al presedintelui Ion Iliescu:

– Gheorghe Uglean, fost presedinte al Curtii Supreme de Justitie”;

– Florin Sandu, general de politie, sef al Inspectoratului General al Politiei;

– Zaharia Toma general de Politie, secretar de stat in Ministerul de Interne din Guvernul

PSD – 41.000 de dolari;

– Marian Tutilescu general de brigada, fost adjunct al generalului Abraham, seful Politiei

Capitalei – 98.800 de dolari;

– Zamfir Geanta general de brigada, prim-adjunctul inspectorului general al Politiei de

Frontiera – 34.400 de dolari;

– Neculae Plaiasu comisarul sef al Garzii Financiare – 11.900 de dolari;

– Condrea Dragos director al Directiei de Control al faptelor de coruptie si criminalitate organizata din cadrul Corpului de Control al Primului-Ministru – 13.300 de dolari;

– Ion Solcanu liderul grupului parlamentar din Senat, senator de Iasi – 32.700 de dolari;

– Gheorghe Oana secretar de stat in Ministerul Finantelor in Guvernele Nastase si

Vacaroiu – 46.900 de dolari;

– Ion Popescu general, director adjunct al SRI – 41.200 de dolari;

– Gheorghe Dan fost sef al UM 0215, fost ofiter de Securitate, reactivat dupa alegerile din 2000 – 30.300 de dolari;

– Dumitru Iliescu consilier de stat al presedintelui Iliescu, fost director SPP – 83.600 de dolari;

– Iulian Crainiceanu general SPP, prim-adjunct al sefului SPP, fost aghiotant al lui Adrian

Nastase – 10.300 de dolari;

–  Aida Bajenaru ofiter SPP, fost aghiotant al lui Adrian Nastase, actualmente sefa protocolului la Camera Deputatilor – 23.800 de dolari;

–  Tudor  Tanase  general,  directorul  Serviciului  Roman  de  Telecomunicatii Speciale

(STS), fost ofiter de Securitate – 10.200 de dolari;

– Ion Stefanut general de brigada, seful Inspectoratului pentru Prevenirea si Combaterea Terorismului din Serviciul Roman de Informatii, fost ofiter de Securitate – 22.000 de dolari;

– Viorel Tache fost sef al UM 0215, participant activ la mineriada din 13-15 iunie, partener de afaceri al ministrului agriculturii, Ilie Sarbu – 12.500 de dolari;

– Ion Diamandescu general, sef al IGP in timpul mineriadei din 12-15 iunie 1990 – 41.900 de dolari, Ionel Tanase, colonel SPP, aghiotant al lui Ion Iliescu, seful Sectiunii 1 a SPP –

27.900 de dolari;

– Gheorghe Tinca ambasadorul Romaniei la Praga, fost ministru al apararii in Guvernul

Vacaroiu – 64.500 de dolari;

– Damian Miclea general de brigada (din 2003), seful Inspectoratului Judetean de Politie

Prahova – 26.100 de dolari;

– Vasile Dobrinoiu general in Ministerul de Interne, 10.700 de dolari;

– Ion Cuhutencu subprefect de Bucuresti – 22.800 de dolari;

–  Pascu  Ghiciu  judecator  la  Curtea  Suprema  de  Justitie,  fost  secretar  de  stat  in

Ministerul de Interne – 3.000 de dolari;

– Nineta Barbulescu secretar de stat al Ministerului Afacerilor Externe si presedinte al Agentiei Nationale de Control al Exporturilor Strategice si al Interzicerii Armelor Chimice (ANCESIAC) – 22.900 de dolari;

–  Ioan  Orbescu secretar general al  Ministerului Lucrarilor Publice Transporturilor si

Locuintei – 13.000 de dolari;

– Alexandru Mironov secretar de General General al Comisiei Natioanle a Romaniei pentru UNESCO, fost ministru al tineretului si sportului si consilier prezidential – 42.000 de dolari;

– Ovidius Paun procuror la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, fost sef al

Directiei Cercetari Penale din IGP – 18.500 de dolari;

– Pandelea Pelmus general de brigada, seful Directiei Management si Resurse Umane din Ministerul de Interne – 10.400 de dolari;

– Adrian Telu seful inspectorilor din Ministerul Justitiei – 29.000 de dolari;

– Ionel Slavoiu colonel magistrat, seful Sectiei Parchetelor Militare – 16.200 de dolari;

– Ovidiu Grecea consul general in Brazilia, fost sef al Departamentului de Control si

Anticoruptie al Guvernelor Adrian Nastase si Radu Vasile – 46.900 de dolari;

– Marius Burdusel fost ofiter de Securitate, dupa 1989 a intrat in SRI Pitesti – 26.700 de dolari;

– Janica Tiganusu Arion colonel de Politie, seful Directiei de Cercetari Penale din IGP (din februarie 2001) – 4.900 de dolari;

– Florin Biter colonel de Politie, lector la Academia de Politie – 19.100 de dolari;

– Eugen Colita colonel de Politie, vicepresedinte al CS Dinamo – 36.800 de dolari;

– Jenica Dragan colonel de Politie, fost sef al Directiei Arme si Munitii din IGP, implicat in dosarul Sexy-Club, a fost propus in anul 1996 drept membru al Boardului International al controlului narcoticelor – 18.600 de dolari;

– Nicusor Dulgheru colonel, seful revistei Ministerului de Interne – 14.000 de dolari;

– Lucian Fuica colonel de Politie, implicat in scandalul Sintofarm – 20.700 de dolari;

– Constantin Jaravete maior de Politie – 18.700 de dolari;

– Turcu Juverdeanu maior in Brigada Politiei Rutiere a Capitalei – 19.000 de dolari;

– Marian Nencescu maior de Politie, fost sef al Editurii Ministerului de Interne – 2.900 de dolari;

– Adrian Nenu general de Politie, directorul Asociatiei Cultural-Educative Politia Vrancea, fost sef al Inspectoratului Judetean de Politie Vrancea – 24.000 de dolari;

– Haralambie Neda colonel de Politie, seful Serviciului Relatii cu Presa al Ministerului de

Interne – 26.000 de dolari;

–  Constantin  Manoloiu  colonel  de  Politie,  consilier  al  generalului  de  divizie  Pavel

Abraham, secretar de stat in Ministerul de Interne – 3.500 de dolari;

– Titus Moldoveanu locotenent-colonel de Politie, implicat in dosarul „Sexy-Club” – 3.400 de dolari;

– Romica Moise maior de Politie, directorul Editurii Ministerului de Interne – 11.600 de dolari;

– Angela Pantea ofiter in cadrul Serviciului Antidrog din IGP – 12.300 de dolari;

– Ilie Perca colonel de Politie, adjunctul sefului Directiei Antidrog din IGP – 12.300 de dolari;

– Leontin Petrescu inspector-sef la Directia de Evidenta a Populatiei din IGP – 15.200 de dolari;

– Ion Pojoranu colonel de Politie – 14.900 de dolari;

– Petre Toba colonel, seful Directiei pentru Straini din Ministerul de Interne – 5.000 de dolari;

– Mircia Tudorica colonel de Politie, adjunctul sefului Directiei Politiei Rutiere – 2.500 de dolari;

– Marian Tiganus locotenent-colonel de Politie, seful Politiei sectorului 3 – 40.000 de dolari;